Când obiectivele devin obositoare
Există un tip de oboseală care nu vine din muncă prea multă, ci din faptul că alergi după lucruri care, în realitate, deși arată bine în societate, ele nu sunt ale tale.
Obiectivele încep să se simtă apăsătoare atunci când sunt alese pentru că „dau bine”:
arată bine în CV;
arată bine în fața celorlalți;
se potrivesc cu ce „ar trebui” să vrei la vârsta sau nivelul profesional tău.
La exterior, totul pare în regulă. În interior, însă, apare lipsa de energie, amânarea, iritarea sau senzația că tragi de tine în mod constant.
1. De ce se întâmplă asta?
Un obiectiv cere timp, focus și efort. Dacă motivația din spatele lui este nevoia de validare, comparația cu ceilalți sau presiunea socială, costul emoțional devine mare. Nu pentru că nu ești suficient de disciplinat(ă), ci pentru că încerci să susții un drum care nu te reprezintă.
Când îți înțelegi valorile de carieră, începi să vezi mai clar ce te motivează cu adevărat și ce îți aduce satisfacție în muncă. Nu e vorba de concepte abstracte, ci de lucruri foarte concrete: ce te energizează, ce te obosește și ce nu mai ești dispus(ă) să negociezi.
Atunci când munca ta este aliniată cu valorile tale, implicarea vine natural, motivația se menține și efortul are sens. Când nu există această aliniere, apar treptat frustrarea, lipsa de energie și, în timp, epuizarea.
Valorile tale devin repere reale în decizii importante:
dacă accepți sau nu un job;
ce direcție profesională alegi;
când e momentul pentru o schimbare.
Ele te ajută să construiești un parcurs de carieră care să poată fi susținut pe termen lung, nu doar bifat ca realizare.
De multe ori, oamenii spun: „Am obiective clare, dar nu reușesc să mă țin de ele.” În realitate, obiectivele pot fi clare, dar nu sunt aliniate cu ceea ce ei își doresc în mod autentic.
2. Cum recunoști un obiectiv care nu e al tău?
Sunt câteva semnale foarte concrete:
ai nevoie constantă de motivație externă ca să continui;
fiecare pas înainte se simte ca un efort disproporționat;
amâni, deși „ar trebui” să fie important;
te simți vinovat că nu faci suficient, deși faci mult;
îți spui des: „după ce ajung acolo, poate o să fie mai bine”.
Când obiectivul nu e conectat la cine ești, progresul nu aduce satisfacție, ci doar următorul prag de atins.
3. Ce face diferența?
Obiectivele care susțin, nu te obosesc, ci au câteva lucruri în comun:
sunt conectate la valorile tale reale, nu la imagine;
țin cont de viața ta actuală, nu de o versiune idealizată a ta;
răspund la întrebarea „de ce contează pentru mine acum?”, nu „cum arată pentru alții?”.
O schimbare simplă de perspectivă
În loc să începi cu „ce vreau să obțin?”, începe cu:
„Ce vreau să fie diferit în viața mea de zi cu zi?”
„Ce tip de efort pot susține pe termen mediu și lung?”
„Ce îmi dă energie, nu doar rezultate?”
Când răspunsurile sunt oneste, obiectivele devin poate mai mici, dar mult mai ușor de realizat și susținut.
Când îți dorești lucruri care nu te reprezintă, drumul devine obositor. Când îți dorești lucruri care au sens pentru tine, efortul rămâne, dar nu te obosește.
Obiectivele nu sunt problema, ci lipsa de aliniere.
Un obiectiv bun nu te forțează să devii altcineva. Te ajută să fii mai mult din cine ești deja.
Așadar identifică valorile tale fundamentale în contextul carierei. Ele sunt cele care îți vor ghida alegerile profesionale și vor contribuie la satisfacția pe plan profesional. Caută articolul denumit „Testul Valorilor în Carieră” și află care e busola ta profesională.
